Ce repede a trecut un an. Si acum imi aduc aminte in detaliu cum am ajuns aici, din momentul in care am aterizat, pana in acest moment cand scriu aceasta intrare in blog!

Pe 21 februarie 2011 la ora 23PM (Pacific Time) am aterizat in San Diego International Airport. De acolo ne-am indreptat spre hotelul unde aveam rezervare pentru urmatoarele 2 nopti (am stat 3 nopti pana la urma).

In zilele urmatoare am inceput sa misunam prin San Diego, dupa mancare, dupa transport in comun si nu in ultimul rand…dupa un apartament. Am gasit ce ne trebuia pentru inceput: 2 camere, o baie si acces la transportul in comun. Am stat la Solana Vista Apartments! Toate demersurile (background check, credit check, deposit, etc.) ne-au facut sa ne mutam in apartament pe 24 februarie. Apartamentul asa arata cand am ajuns acolo:

Era gol! Asa ca trebuia sa il umplem cu cele necesare. In cateva ore, a devenit asa:

Salteaua de la noi din camera a ajuns o zi mai tarziu (am dormit pe canapeaua din sufragerie in prima noapte), iar televizorul si sistemul alte cateva zile dupa.

Dar totul era perfect…eram in SUA. Visul meu deja se implinise, restul sunt bonusuri!

Acum, ca aveam unde si pe ce dormi, am trecut la urmatorul lucru important: sa rezolvam situatia cu actele (SSN, Driver’s Licence, etc.), dar nu am facut toate astea fara na distram putin. Cu ajutorul prietenului nostru Iustin Capsa, am facut un mini-tur al San Diego-ului si oleaca prin Hollywood!

Cu actele la punct, urmatorul punct foarte important de atins: sa gasim de munca! Si cum totul se intampla azi pe internet, acolo ne-am indreptat cautarile. Dar…noi nu aveam internet, nu pentru ca nu am fi vrut, ci pentru ca a durat 3 saptamani (16 martie) pentru ca AT&T sa binevoiasca sa ne instaleze si furnizeze internet (acum, uitandu-ma de pe cealalta parte a imaginii, inteleg de ce a durat trei saptamani). Insa, pentru ca nu puteam astepta trei saptamani internetul, am inceput sa “furam” net de pe la vecini, conectandu-ne la retele neprotejate (fara parola), iar cand asta nu mergea, mai trageam o fuga pe la Starbucks-ul din apropiere sa mai rezolvam una-alta!

Usor, usor s-au asezat lucrurile: au venit si au instalat internetul, ne-am gasit ceva job-uri si am dat inainte.

Dar pentru ca uneori esti omul potrivit la locul potrivit, s-a nimerit ca in acest caz eu sa fiu acela! Nu stiu daca stiti cum am ajuns eu sa lucrez pentru AT&T, dar am sa va relatez pe scurt (foarte pe scurt) cum s-a intamplat: cand a venit “instalatorul” sa instaleze (desigur) internetul, l-am auzit vorbind la telefon despre AT&T si relata cum ca firma face angajari si ca angajatii lucreaza multe ore (peste program). In acel moment mi s-a aprins un beculet. M-am uitat imprejur la ce a facut in casa (la instalare) si m-am gandit ca nu e asa greu ce face si ca as putea sa fac si eu asa ceva. In clipa in care a terminat instalarea si a iesit pe usa, am intrat pe site-ul de la AT&T si am aplicat pentru acel job (de instalator internet/tv/telefon – Premise Technician).

Intre timp, pe 23 martie, am fost angajat la o firma pe post de valet (ala de parcheaza masinile), pentru inceput am lucrat part-time (cam 24 de ore/saptamana). Nu era mult, dar era ceva. Am inceput sa produc bani, era un pas inainte! Pentru ca lucram tura de noapte 11PM-7AM (Vineri, Sambata si Duminica), aveam timp si de un alt job si am cautat si tot cautat, am fost pe la interviuri dar nimic nu s-a intamplat.

M-am gandit si la posibilitatea de a intra in armata. E o scurtatura spre cetatenie si as fi vrut sa indeplinesc un alt vis (cel de a pilota un elicopter). M-am interesat care sunt cerintele de a fi acceptat in Coast Guard (paza de coasta). Cand am vazut ca ma calific, am inceput sa sap mai adanc si am devenit foarte entuziasmat de “oportunitatea” de a impusca doi iepuri cu un singur glont (sa devin cetatean si sa pilotez elicoptere). Am ales sa ma indrept spre Coast Guard pentru ca din ce stiam eu, era singura bransa din armata care nu te trimitea in afara Statelor Unite. As fi “indurat” 6 luni de Boot Camp si poate 2 ani in alt stat pentru a avea “privilegiul” de a lucra pentru Coast Guard in San Diego, dar dupa ce am fost la o intalnire cu reprezentanti din bransa mi s-au clarificat anumite lucruri: Coast Guard a inceput sa trimita trupe si in alte tari (Libya era exemplul dat atunci – cand au inceput revoltele), dupa cele 6 luni de Boot Camp si 2 ani in misiune undeva prin Nordul Americii (cel mai probabil pe un vas – ice breaker – in Alaska) nimeni nu imi poate garanta ca va fi un loc disponibil in San Diego (multa lume cauta sa lucreze aici). Aceste clarificari m-au facut sa ma indepartez de aceasta “scurtatura” si sa visezi ca voi pilota elicoptere printr-o alta metoda.

Intr-o zi, gasesc un e-mail de la AT&T in care imi cerea sa ma duc la ei sa dau o testare pentru jobul la care aplicasem. Pe 28 martie eram deja la sediul lor pregatit de test. Eram oarecum nepregatit de ce o sa fie in acel test, dar s-a dovedit a fi “floare la ureche” (cel putin 80% din el), pentru ca era mai mult axat pe logica si nu pe cunostinte. Dar dupa vreo ora de asteptare, 90 de minute de testare si alte 15 asteptand rezultatele, am fost anuntat ca am trecut testul si ca urmeaza sa fiu contactat de departamentul de resurse umane pentru a urma procesul de angajare. Pentru o perioada indelungata (cateva luni), n-am mai auzit nici o veste de la AT&T.

A venit si Pastele. Era primul paste petrecut departe de familie, am incercat sa-l aducem cat mai aproape de noi prin vechiile traditii!

Inca din Romania ma batea gandul sa-mi iau o motocicleta, iar la noul job (cel de valet), am avut ocazia sa “calaresc” una (nu pentru ca as fi parcat-o pentru cineva, ci pentru ca era deja in parcare)!

Iar pentru ca sunt un om organizat (chiar daca unii spun ca nu sunt), mi-am facut o lista (mentala desigur) cu pasii necesari in a supravietuii o viata de motociclist: mai intai am intocmit o lista (de data aceasta vizuala) de echipamente necesare (casca, manusi, geaca, papuci si nu in ultimul rand motocicleta), apoi in lista mentala am mai adaugat Motorcycle Driver’s Licence si Motorcycle Safety Course.
Am inceput cu ce-i mai usor. Mi-am luat o pereche de manusi (la oferta desigur), apoi geaca si papucii, apoi o casca, in cateva nopti la munca am invatat pentru test si in alte cateva zile l-am dat (si luat) apoi am facut Safety Course (3 iulie).

Intre timp (11 mai), Claudiu si Sorela si-au luat masina (cu ajutorul unui alt prieten Paul)

De prin Iunie am inceput sa lucrez full-time ca valet, iar cautarile unui alt job s-au cam incheiat. Era ok jobul (imi place sa conduc – prietenii stiu) si salariul care-l castigam. M-am gandit ca o perioada o sa continui asa.
Dar pe la mijlocul lunii Iulie, am primit un telefon de la AT&T intrebandu-ma daca mai sunt interesat de pozitia pentru care am aplicat si fara ezitare le-am spus ca “DA!”. Au inceput demersurile de angajare!

Pe 1 August mi-am cumparat prima motocicleta. Era micuta (250cc – 20hp) si urata, dar era a mea

Pentru ca deja toti aveam joburi, ne era mult mai greu sa iesim toti 4 in plimbari, dar am reusit sa facem cateva:

Pentru ca ne-am casatorit de doua ori (civil si religios in zile diferite), avem doua zile in care ar trebui sa sarbatorim (18 iulie si 18 septembrie) si am convenit sa sarbatorim o singura data pe 18 August!

Pe 19 August am inceput “munca” la AT&T. Am trecut prin 2 luni de training, iar acum 2 zile am “aniversat” 6 luni de cand sunt la ei.

Pe 24 Septembrie ne-am mutat in casa noua, departe de zgomotul autostrazii, intr-un loc mult mai spatios si cu 2 bai

Pe 14 Octombrie am primit cheile de la duba, setul de scule si am fost trimis pe teren sa fac ce m-au invatat in ultimele 2 luni: sa instalez AT&T U-VERSE!

De ziua mea (18 Octombrie) si a unei prietene (Ana) am fost (impreuna cu Paula) la Disneyland.

In Noiembrie l-am “convertit” pe Claudiu si s-a dat si el pe “mere”!

A venit Decembrie, cand au trecut alte sarbatori departe de cei dragi, dar din fericire ne avem pe noi! Revelionul l-am petrecut impreuna cu alti romani la o “MEGA” petrecere in Temecula (un oras de pe langa San Diego)

A venit si 2012 si am inceput in forta. Dupa 3500 de mile (5600 km – in 6 luni) pe motocicleta si o dorinta arzatoare de “upgrade”, mi-am luat motocicleta noua. De data asta mare (750cc – 130hp) si frumoasa!

Aici trag linie si fac calculul. Sunt multumit ca am iesit pe plus, de acum planuim pentru urmatorul an.

Planuri pentru urmatorul an in SUA:
- masina (pentru Paula)
- un job bun pentru Paula
- un job in inginerie: proiectare CAD (Solar Turbines maybe)

Revin in 2013 cu balanta anului (daca nu vine sfarsitul in Decembrie)!